LPM264/2005 ID intern unic: 313062 Версия на русском |
Fişa actului juridic |
Republica MoldovaPARLAMENTULLEGE Nr. 264 din 27.10.2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic
Publicat : 23.12.2005 în Monitorul Oficial Nr. 172-175 art Nr : 839 MODIFICAT
LP166 din 31.07.15, MO267-273/02.10.15 art.508
LP144 din 09.07.15, MO197-205/31.07.15 art.406 LP107-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.417 LP13-XVI din 14.02.08, MO51-54/14.03.08 art.161 NOTĂ:
În cuprinsul legii sintagma “Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale” se substituie prin sintagma “Ministerul Sănătăţii” prin LP107-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.417Parlamentul adoptă prezenta lege organică. |
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul de reglementare al prezentei legi
(1) Prezenta lege stabileşte bazele juridice şi reglementează condiţiile organizatorice şi formele exercitării profesiunii de medic.
(2) Prezenta lege stabileşte cerinţele faţă de persoana care doreşte să practice profesiunea de medic, drepturile, obligaţiile şi responsabilităţile generale pentru a exercita aceastăprofesiune conform jurămîntului medicului.
Articolul 2. Statutul juridic al profesiunii de medic
(1) Statutul juridic al profesiunii de medic are la bază Constituţia Republicii Moldova, Legea ocrotirii sănătăţii, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege, alte acte normative referitoare la această profesiune.
(2) Dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme decît cele cuprinse în prezenta lege, se aplică normele tratatului internaţional.
Articolul 3. Principiile generale ale exercitării profesiunii
de medic
Principiile generale ale exercitării profesiunii de medic sînt:
a) pregătirea profesională corespunzătoare concepţiei de instruire universitară şi postuniversitară pe specialitate a cadrelor de medici şi farmacişti în Republica Moldova ajustată la standardele educaţionale profesionale internaţionale;
b) competenţa, responsabilitatea profesională a medicului şi înzestrarea lui cu înalte calităţi etico-morale, respectarea principiului „nu dăuna”;
c) respectarea drepturilor şi intereselor pacientului, precum şi ale rudelor lui;
d) respectarea primatului vieţii şi a dreptului inerent la viaţă al fiinţei umane;
e) respectarea şi protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale medicului, indiferent de caracterul public sau privat al sistemului în care activează şi de forma de exercitare a profesiunii;
f) asigurarea condiţiilor optime de exercitare a activităţii profesionale.
Capitolul II
EXERCITAREA PROFESIUNII DE MEDIC
Articolul 4. Profesiunea de medic
(1) Profesiunea de medic poate fi exercitată de orice persoană care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) este cetăţean al Republicii Moldova; are domiciliu sau drept de reşedinţă în Republica Moldova;
b) are diplomă de licenţă în medicină (studii integrate) și diplomă de medic specialist sau diplomă de studii superioare profil medicină şi diplomă de licenţă după absolvirea studiilor de rezidenţiat/certificat după absolvirea internaturii, eliberate conform legislaţiei Republicii Moldova sau obținute într-un alt stat şi recunoscute și echivalate în condițiile stabilite de Guvern;
[Art.4 al.(1), lit.b) în redacţia LP144 din 09.07.15, MO197-205/31.07.15 art.406]
c) îşi perfecţionează, pe parcursul întregii sale activităţi profesionale, cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice conform regulamentelor elaborate şi aprobate de Ministerul Sănătăţii, utilizînd în acest scop toate posibilităţile accesibile;
d) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiunii;
e) nu cade sub incidenţa restricţiilor şi incompatibilităţilor prevăzute de prezenta lege.
(2) Profesiunea de medic poate fi exercitată în Republica Moldova de către medici cetăţeni străini şi apatrizi în condiţiile prezentei legi, pe bază de reciprocitate stabilită prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 41. Profesiunea de medic rezident
(1) Profesiunea de medic rezident este exercitată de către persoana care urmează studii de rezidenţiat.
(2) Exercitarea profesiunii de medic rezident include activităţi de pregătire profesională teoretică şi practică, precum şi acordarea asistenţei medicale ghidată de coordonatorul studiilor de rezidențiat sau de medicul specialist desemnat, în volumul şi în modul stabilite de Guvern.
(3) Activitatea practică a medicului rezident este remunerată în volumul şi în modul stabilite de Guvern, cu menținerea bursei.
[Art.41 introdus prin LP144 din 09.07.15, MO197-205/31.07.15 art.406]
Articolul 5. Conţinutul activităţii de medic
(1) Activitatea de medic include:
a) acordarea de asistenţă medicală în caz de îmbolnăvire sau accidentare a pacientului, indiferent de sex, vîrstă, apartenenţă naţională şi rasială, stare socială şi materială, viziune politică şi confesională, religie, limbă, opinie;
b) promovarea educaţiei pentru sănătate;
c) organizarea de măsuri profilactice;
d) perfecţionarea calităţilor profesionale şi acumularea de experienţă medicală;
e) activitatea de instruire în instituţiile medicale de pregătire preuniversitară, universitară şi postuniversitară.
(2) Medicul, indiferent de forma de proprietate a instituţiei medicale în care activează, poate conlucra cu organizaţii profesionale şi obşteşti din domeniul sănătăţii publice, cu parteneri sociali, cu autorităţi publice.
(3) Medicul poate să exercite şi alte activităţi în limitele legislaţiei în vigoare.
(4) Medicul rezident exercită activităţi medicale conform programului de rezidenţiat, cu respectarea limitelor de competenţă stabilite de Guvern.
[Art.5 al.(4) introdus prin LP144 din 09.07.15, MO197-205/31.07.15 art.406]
Articolul 6. Caracterul uman al profesiunii de medic
(1) Profesiunea de medic are un caracter uman prin faptul că orice act medical se exercită exclusiv în interesul păstrării, restabilirii şi fortificării sănătăţii individului şi în interesul societăţii.
(2) În orice condiţii de exercitare a profesiunii, medicul trebuie să manifeste disponibilitate, corectitudine, devotament şi respect faţă de fiinţa umană.
Articolul 7. Respectul faţă de fiinţa umană
(1) Sănătatea omului reprezintă valoarea supremă cu caracter personal şi social
(2) Medicul este obligat, prin utilizarea tuturor capacităţilor şi cunoştinţelor profesionale, să contribuie la protejarea sănătăţii populaţiei, să combată orice formă de cruzime şi înjosire a demnităţii umane, păstrînd respectul faţă de fiinţa umană.
Articolul 8. Incompatibilităţi şi restricţii
(1) Exercitarea profesiunii de medic este incompatibilă cu:
a) activitatea farmaceutică: prepararea, eliberarea, distribuirea şi comercializarea produselor farmaceutice şi parafarmaceutice;
b) orice activitate sau ocupaţie care diminuează sau aduce prejudicii demnităţii profesionale şi încalcă codul deontologic;
c) starea de sănătate necorespunzătoare profilului medical, atestată prin certificat medical, eliberat conform legislaţiei;
d) folosirea cunoştinţelor medicale în defavoarea sănătăţii pacienţilor sau cu scop criminal.
(2) Nu poate exercita profesiunea de medic:
a) persoana care a fost condamnată pentru săvîrşirea cu intenţie a unei infracţiuni, în împrejurări legate de exercitarea profesiunii de medic;
b) persoana căreia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesiunea de medic, pe o durată stabilită prin hotărîre judecătorească definitivă;
c) persoana care a fost declarată, prin hotărîre judecătorească, avînd capacitate de exerciţiu restrînsă ori incapabilă;
d) persoana care nu deţine actele de studii prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b).
[Art.8 al.(2), lit.d) în redacţia LP144 din 09.07.15, MO197-205/31.07.15 art.406]
Articolul 9. Jurămîntul medicului
(1) La absolvirea instituţiei de învăţămînt superior medical, se depune jurămîntul medicului.
(2) Modul de depunere a jurămîntului se stabileşte de Ministerul Sănătăţii.
Articolul 10. Continuitatea studiilor medicale
În cadrul exercitării profesiunii de medic, continuitatea studiilor medicale se realizează prin:
a) pregătire profesională continuă, conform programului elaborat şi aprobat de Ministerul Sănătăţii;
b) perfecţionare sistematică a cunoştinţelor şi deprinderilor practice ale medicilor la cursuri de reciclare şi la alte forme de stagiere;
c) atestare a cunoştinţelor teoretice şi deprinderilor practice ale medicilor, cu aprecierea gradului de calificare, în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii, ţinîndu-se cont de avizul Ligii Medicilor din Republica Moldova;
d) stimulare a activităţii medicale de înaltă calificare;
e) susţinere din partea statului a medicilor în dorinţa de perfecţionare a cunoştinţelor profesionale.
Articolul 11. Formele exercitării profesiunii de medic
(1) Profesiunea de medic poate fi exercitată independent (libera practică) sau în cadrul unei instituţii medicale de stat.
(2) Exercitarea independentă a profesiunii de medic reprezintă activitatea profesională a medicului la o întreprindere persoană juridică sau la o persoană fizică agent al activităţi de întreprinzător, care prestează servicii medicale în baza licenţei şi acreditării.
Articolul 12. Atestarea cadrelor medicale
(1) Pentru menţinerea calificării şi ridicarea nivelului de pregătire şi de responsabilitate profesională, medicii sînt supuşi atestării cu o periodicitate de cel puţin 5 ani, în vederea stabilirii gradului de calificare.
(2) Cetăţenii străini şi apatrizii au dreptul legitim de a practica activităţi medicale pe teritoriul Republicii Moldova, beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii în atestarea profesională ca şi cetăţenii Republicii Moldova.
Articolul 13. Secretul profesional
(1) Medicul este obligat să păstreze secretul profesional.
(2) Informaţiile despre solicitarea asistenţei medicale, despre starea sănătăţii, diagnostic şi alte date obţinute de medic în examinarea şi tratamentul pacientului constituie informaţii personale şi secretul profesional al medicului şi nu pot fi divulgate.
(3) Cu acordul pacientului sau al reprezentantului său legal, se permite transmiterea informaţiei care constituie secret profesional unor alte persoane, în interesul examinării şi tratării pacientului, al efectuării unor investigaţii ştiinţifice, utilizării acestor date în procesul de studii şi în alte scopuri.
(4) Prezentarea informaţiilor care constituie secret profesional către alte persoane fără consimţămîntul pacientului sau al reprezentantului său legal se admite în următoarele cazuri:
a) în scopul examinării şi tratamentului pacientului care nu este în stare, din cauza sănătăţii, să-şi exprime dorinţa;
b) în cazul posibilităţii extinderii unor maladii contagioase, intoxicaţii şi unor alte maladii care prezintă pericol în masă;
c) la cererea organelor de urmărire penală, a procuraturii şi instanţei judecătoreşti în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti;
c1) la cererea Avocatului Poporului sau, după caz, a Avocatului Poporului pentru drepturile copilului, în scopul asigurării protecției persoanelor împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante;
[Art.13 al.(4), lit.c1) în redacția LP166 din 31.07.15, MO267-273/02.10.15 art.508]
[Art.13 al.(4), lit.c1) introdusă prin LP13-XVI din 14.02.08, MO51-54/14.03.08 art.161]
c2) la solicitarea membrilor Consiliului pentru prevenirea torturii, în cadrul vizitelor efectuate de ei și în limitele necesare desfășurării vizitelor;
[Art.13 al.(4), lit.c2) introdusă prin LP166 din 31.07.15, MO267-273/02.10.15 art.508]
d) în caz de acordare a ajutorului medical unei persoane ce nu dispune de capacitate de exerciţiu deplină, incapabilă să informeze părinţii sau reprezentanţii săi legali;
e) în cazul unor circumstanţe în al căror temei se poate presupune că prejudiciul cauzat sănătăţii persoanei reprezintă consecinţa unei acţiuni ilegale.
(5) Persoanele cărora le-au fost transmise informaţii ce constituie secret profesional poartă răspundere pentru divulgarea informaţiei transmise lor, în condiţiile legii.
(6) Secretul profesional nu poate fi divulgat nici după terminarea tratamentului sau moartea pacientului.
Capitolul III
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI
Articolul 14. Drepturile profesionale ale medicului
Medicul este în drept:
a) să fie asigurat cu loc de muncă după încheierea studiilor postuniversitare şi să-şi desfăşoare activitatea medicală conform specializării şi calificării obţinute;
b) să fie asigurat cu condiţii pentru a-şi desfăşura activitatea profesională cu respectarea regulilor şi tehnologiilor de acordare a asistenţei medicale;
c) să-şi ridice nivelul de pregătire profesională şi să fie atestat;
d) să fie remunerat conform funcţiei ocupate, gradului de calificare profesională, ştiinţifico-didactică, rezultatelor activităţii sale;
e) să i se repare prejudiciul cauzat prin vătămare a sănătăţii în legătură cu activitatea profesională;
f) să-şi apere, inclusiv pe cale judiciară, dreptul la muncă şi alte drepturi profesionale;
g) să cunoască drepturile şi obligaţiile sale de serviciu;
h) să exercite alte drepturi, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 15. Modul de apărare a drepturilor medicului
(1) Dreptul exercitării profesiunii de medic este protejat de stat.
(2) Întru apărarea drepturilor sale profesionale şi cetăţeneşti, medicul este în drept:
a) să apeleze la organele de drept naţionale şi internaţionale conform legislaţiei în vigoare;
b) să ceară soluţionarea de către instanţa contenciosului administrativ a unui litigiu generat de un act administrativ, fie de nesoluţionarea în termene legale a unei cereri privind recunoaşterea unui drept consfinţit de lege, în care cealaltă parte este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi, potrivit legislaţiei în vigoare;
c) să i se repare prejudiciul cauzat prin vătămare a sănătăţii în legătură cu activitatea profesională specifică în condiţii de permanent risc pentru sănătate şi viaţă;
d) să apeleze la susţinerea organizaţiilor neguvernamentale întru apărarea drepturilor şi intereselor profesionale;
e) să i se garanteze independenţă morală, economică şi profesională, protecţie socială;
f) să fie susţinut de angajator la etapa examinării în instanţă a litigiilor în cazul exercitării activităţii conform reglementărilor în vigoare;
g) să folosească fără restricţii orice mijloc de transport din contul statului pentru exercitarea de urgenţă a obligaţiilor profesionale, în funcţie de situaţii concrete;
h) să se asocieze în organizaţii sindicale, asociaţii obşteşti ce vor participa la apărarea şi promovarea drepturilor şi intereselor profesionale ale medicului;
i) să apeleze la Liga Medicilor din Republica Moldova, care apără interesele profesionale ale medicului, participă la aprecierea exercitării funcţiei de medic, la susţinerea prestigiului acestei profesiuni în societate.
(3) Medicul are dreptul la apărare contra intervenţiei unor persoane şi autorităţi ale administraţiei publice în exerciţiul profesiunii sale, excepţie făcînd cazurile de incompetenţă şi culpăprofesională.
Articolul 16. Asociaţiile de medici
(1) Pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor, medicii sînt în drept să se asocieze, pe principii benevole, conform legislaţiei cu privire la organizaţiile necomerciale, în asociaţii profesionale locale, centrale şi internaţionale, în baza calităţii de membru individual sau colectiv, şi să le înregistreze în modul stabilit.
(2) Asociaţiile de medici specificate la alin.(1) pot acorda asistenţă profesională şi materială medicilor din cadrul acestei asociaţii şi membrilor de familie ai acestora.
(3) Asociaţiile de medici centrale şi internaţionale pot avea structuri regionale.
(4) Întru apărarea drepturilor şi intereselor medicilor şi facilitarea creării locurilor de muncă, asociaţiile de medici vor colabora cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale.
Articolul 17. Obligaţiile profesionale ale medicului
(1) Medicul este obligat:
a) să respecte cu stricteţe drepturile şi interesele legitime ale pacientului;
b) să-şi perfecţioneze în permanenţă cunoştinţele profesionale;
c) să asigure tratamentul pînă la însănătoşirea pacientului sau pînă la trecerea lui în îngrijirea unui alt medic;
d) să evite îmbolnăvirile iatrogene;
e) să păstreze secretul informaţiilor personale de care a luat cunoştinţă în exercitarea profesiunii, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege şi de legislaţia privind accesul la informaţii;
f) să înceapă tratamentul numai după o examinare medicală efectuată personal, iar în cazuri excepţionale, de urgenţă, să dea indicaţii de tratament prin mijloacele de telecomunicaţie;
g) să acorde primul ajutor medical de urgenţă, indiferent de timpul, locul şi de alte circumstanţe ale situaţiei;
h) să ceară consimţămîntul pacientului pentru orice prestare medicală conform legislaţiei;
i) să cunoască şi să exercite în permanenţă atribuţiile de serviciu;
j) să consemneze refuzul pacientului pentru orice prestare medicală;
k) să informeze pacientul direct sau prin intermediul reprezentanţilor legali ori al rudelor lui apropiate despre starea sănătăţii acestuia;
l) să respecte normele etico-profesionale;
m) să execute alte obligaţii prevăzute de legislaţie.
(11) Responsabilitatea pentru calitatea actului medical exercitat de către medicul rezident o poartă atît coordonatorul studiilor de rezidențiat sau medicul specialist desemnat, cît și medicul rezident, în conformitate cu actele normative aprobate de Guvern.
[Art.17 al.(11) introdus prin LP144 din 09.07.15, MO197-205/31.07.15 art.406]
(2) În executarea obligaţiilor sale profesionale, medicul nu este în drept să supună pacientul unui risc nejustificat, nici chiar cu acordul acestuia.
(3) Se interzice satisfacerea rugăminţii bolnavului de a i se curma viaţa (eutanasierea).
Capitolul IV
RAPORTURILE STABILITE ÎN CADRUL EXERCITĂRII PROFESIUNII DE MEDIC
Articolul 18. Raportul medic – pacient
(1) Raportul medic – pacient se întemeiază pe respect şi încredere reciprocă, pe dreptul la opţiune al pacientului, exercitat conform legislaţiei în vigoare.
(2) Medicul este obligat să informeze pacientul sau reprezentanţii lui legali asupra unor eventuale riscuri ce comportă intervenţia medicală, precum şi un eventual refuz de intervenţie medicală.
(3) Medicul este în drept să refuze efectuarea intervenţiei medicale (cu excepţia situaţiilor de urgenţă), readresînd pacientul unui alt medic, în următoarele cazuri excepţionale:
a) în lipsa unei competenţe profesionale în domeniu sau a posibilităţilor tehnico-medicale necesare efectuării intervenţiei medicale;
b) în cazul unor contradicţii între efectuarea intervenţiei medicale şi principiile etico-morale ale medicului;
c) în cazul imposibilităţii creării unui contact terapeutic cu pacientul.
(4) Orice intervenţie medicală poate fi efectuată cu acordul pacientului, cu excepţia situaţiilor cînd starea lui fizică şi psihică nu-i permite să ia o decizie conştientă sau în alte situaţii stabilite de legislaţie.
Articolul 19. Raportul medic – medic
(1) Raporturile dintre medici se întemeiază pe corectitudine, colaborare, respect reciproc, solidaritate de breaslă.
(2) Pot fi supuse criticii numai acţiunile profesionale şi comportamentul deontologic.
(3) Medicul nu poate împiedica pacientul în alegerea unui alt medic curant. Reputaţia profesională a medicului se întemeiază pe rezultatele activităţii sale.
(4) Medicul este obligat să aibă o atitudine respectuoasă faţă de personalul medical mediu şi inferior.
Articolul 20. Raportul medic – farmacist
(1) Raporturile dintre medic şi farmacist se desfăşoară în spirit de colaborare, în limitele competenţelor specifice stabilite.
(2) Raporturile dintre medic şi farmacist nu sînt raporturi de subordonare.
Capitolul V
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 21
Guvernul, în termen de 3 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege;
va aduce propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Chişinău, 27 octombrie 2005.
Nr. 264-XVI.