Ziua Mondială a Rabiei este un eveniment la nivel mondial, marcată anual la 28 septembrie începând cu a. 2007, ca urmare a deciziei Alianţei Mondiale pentru Controlul Rabiei, având drept obiectiv creșterea gradului de conștientizare cu privire la povara rabiei și pentru a reuni partenerii în scopul intensificării eforturilor de prevenire și control la nivel mondial.
În cadrul Conferinței Globale privind eliminarea rabiei din anul 2015, a fost aprobat de către Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură și Alianța Globală în Controlul Rabiei un obiectiv comun: reducerea totală către anul 2030 a numărului de decese umane cauzate de rabie. În sprijinul acestui obiectiv, tema Zilei Mondiale a Rabiei din anul 2017 este “Rabia: zero cazuri până în anul 2030“. În timp ce rabia este o boală, care poate fi prevenită în 100% de cazuri, cu regret, mii de oameni mor din cauza bolii din întreaga lume în fiecare zi.
Repere la nivel global
- Rabia este o boală virală, care poate fi prevenită prin vaccinare și se întâlnește în peste 150 de țări de pe toate continentele, cu excepția Antarcticii,
- Câinii sunt principala sursă de infecție și decese umane, contribuind până la 99% din toate cazurile de rabie la om.
- Rabia cauzează zeci de mii de decese in fiecare an, în deosebi în țările din Asia și Africa.
- 40% dintre persoanele mușcate de animalele suspecte sunt copii sub vârsta de 15 ani.
- În fiecare an, peste 15 milioane de oameni din întreaga lume primesc un tratament profilactic post-expunere. Acest lucru este estimat pentru a preveni sute de mii de decese de rabie anual.
- Spălarea imediată și profundă a rănilor cu săpun și apă curgătoare după contactul cu un animal bolnav sau suspect – este crucială și poate salva vieți.
Deși în Republica Moldova cazurile de îmbolnăvire a populației prin această boală sunt destul de rare – din a.2003 până în 2016 s-a înregistrat doar un singur caz – rabia continuă să fie o problemă majoră de sănătate publică, fiind condiționată de situația epizootologică nefavorabilă. Menționăm, că în ultimii 5 ani rabia este depistată anual, în medie, la 155 animale, practic în toate teritoriile administrative.
Rabia este o zooantroponoză (boală cu transmitere de la animale la om), de origine virală. Rabia provine de la animalele carnivore sălbatice şi domestice şi se transmite la om prin contactul direct cu saliva infectată (prin muşcături, zgârieturi).
Perioada de incubaţie – timpul din momentul muşcăturii şi până la apariţia primelor semne de boală, este de 3-8 săptămâni, însă poate fi şi mai mare. Boala la om debutează cu senzaţii de dureri, prurit, furnicături în locul muşcăturii, dureri de cap, excitabilitate, insomnie, uneori tristeţe, lipsa poftei de mâncare, vărsături, halucinaţii, febră, frică de lumină.
Perioada de manifestare a bolii se caracterizează prin excitare nervoasă, iar constricţia laringelui şi faringelui duce la hidrofobie (frică de apă), aerofobie. Boala durează, în mediu, 3-6 zile, moartea survine, fără excepţie, prin insuficienţă respiratorie, cardiorespiratorie.
La animale boala se manifestă prin 2 forme: rapidă-furioasă şi liniştită-paralitică. La câini, pisici, turbarea se prezintă sub forma furioasă. Animalele bolnave devin agitate,– pot să înghită obiecte necomestibile – pietre, paie, lemne. Fiind libere, fug de acasă, muşcă alte animale şi oamenii. Sunt foarte periculoase muşcăturile pisicilor. Animalul bolnav moare în primele 4-5 zile, maxim 10 zile. Bovinele, ovinele fac turbare cu fenomene de excitaţie nervoasă şi paralitice.
Carnivorele sălbatice bolnave îşi schimbă comportamentul – pierd frica de oameni şi câini, vânează ziua, uneori se dau prinse. Situaţia epizootologică nefavorabilă, cât şi deficienţele existente în realizarea măsurilor de combatere şi profilaxie a rabiei condiţionează adresabilitatea înaltă a populaţiei după asistenţă antirabică. Anual un număr impunător de persoane – 4500 – 5000 sunt agresate de diferite categorii de animale.
Transmiterea infecţiei. În Republica Moldova principalele surse de infecţie pentru om sunt vulpile. Vulpile în căutarea hranei se deplasează în localităţi, în fâşiile forestiere adiacente, unde sunt frecvent întreţinute erbivorele domestice (ovinele, bovinele, caprinele), care ulterior sunt agresate de vulpile bolnave și ca rezultat devin o sursă de infecţie pentru oameni. O altă sursă de răspândire a rabiei prezintă câinii fără stăpân, numărul cărora creşte vertiginos.
Riscului de a contacta rabia sunt supuse persoanele care încearcă să prindă animale sălbatice bolnave: vulpi, dihori, jderi; persoanele care au fost agresate de animale vagabonde și domestice bolnave şi care, ulterior nu au întreprins măsuri de prevenire și tratament, fie din necunoaşterea acestora, fie din neglijenţă faţă de sănătatea proprie. De asemenea, sunt supuși pericolului de îmbolnăvire și persoanele ce încearcă să acorde de sine stătător ajutor animalelor domestice bolnave, făcând diferite manipulații, inclusiv și persoanele care colectează şi transportă în laborator organele animalelor moarte, posibil bolnave. Acest lucru trebuie să fie efectuat doar de către specialiştii veterinari instruiţi în domeniu.
Asistența antirabică. Asistența antirabică în Republica Moldova este asigurată de medicii chirurgi responsabili de această activitate. Anual, în instituţiile medicale se adresează 4500-5000 persoane mușcate de animale. În dependenţă de categoria animalului ce a provocat leziunea şi localizarea acesteia, persoanelor li se acordă asistenţă antirabică specifică. Tratamentul profilactic este efectuat gratuit cu vaccin antirabic concentrat şi, la necesitate, cu imunoglobulină specifică. Persoanele supuse tratamentului profilactic trebuie să respecte cu strictețe regimul prescris de medic.
Măsuri de profilaxie. Reieşind din situaţia epizootologică creată este stringent necesar organizarea şi realizarea de către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, Asociaţia Moldsilva, Societatea Vânătorilor şi Pescarilor în comun cu administraţiile publice locale a unui complex de masuri, ce ar contribui la diminuarea circulaţiei virusului rabiei în populaţiile de animale, şi anume:
– organizarea şi realizarea periodică a activităților de micșorare a numărului excesiv de vulpi – sursa principală de răspândire a virusului rabic, de asemenea a numărului de animale fără stăpân (câini, pisici) – ca surse intermediare de transmitere a infecţiei;
– imunizarea anuală contra rabiei a câinilor şi pisicilor ce se află în posesia populaţiei, organizaţiilor, instituţiilor;
– comunicarea riscului și promovarea măsurilor de prevenire a rabiei, inclusiv:
- evitarea prinsului în capcane a animalelor de pradă,
- asigurarea pazei animalelor domestice ce păşunează în fâşii forestiere, margini de păduri,
- consultarea animalelor cu semne de boală la specialistul veterinar,
- asigurarea spălării şi prelucrării rănii provocate de orice categorie de animale,
- adresarea obligatorie după asistenţă medicală şi primirea tratamentului specific.
Prevenirea îmbolnăvirilor umane de rabie a devenit posibilă odată cu elaborarea şi aplicarea în practică (în iulie 1885) a primului vaccin antirabic de către ilustrul savant francez Louis Pasteur, care a demonstrat proprietăţile protective a vaccinului elaborat, salvând de la moarte primii 2 pacienţi agresaţi de animale turbate.
